Augustus

I. Memoriile lui Marcus Agrippa. Fragmente (13 î.Hr.)

...am fost cu el la Actium, unde spadele faceau sa tâsneasca foc din metal, iar sângele soldatilor spala puntile corabiilor si colora albastrul Marii Ionice, unde sulitele suierau prin aer si vasele în flacari fâsâiau pe apa, unde aerul se umplea de strigatele soldatilor ce se prajeau de vii în armurile pe care nu si le puteau scoate, si mai înainte am fost cu el la Mutina, unde acelasi Marcus Antonius ne-a asaltat tabara si o spada a fost împlântata în patul gol în care dormise Cezar Augustus si unde am perseverat si am câstigat prima dintre puterile care aveau sa ne puna lumea la picioare, si la Philippi, unde a mers, desi era atât de bolnav, încât cu greu se tinea pe picioare, dar a pus sa fie dus în fata trupelor într-o litiera si a vazut moartea cu ochii înca o data dinaintea ucigasului tatalui sau si a luptat pâna când ucigasii muritorului Iulius, care a devenit zeu, s-au nimicit cu mâna lor.

Eu sunt Marcus Agrippa, numit uneori si Vipsanius, tribun al poporului si consul în Senat, soldat si general al Imperiului Roman si prieten al lui Caius Octavius Cezar, acum Augustus. Scriu aceste memorii în cel de-al cincizecilea an al vietii mele, astfel ca posteritatea sa pastreze în amintire momentul când Octavius a gasit Roma sângerând de lupte intestine, când Octavius Cezar a ucis fiara învrajbita si i-a aruncat cât colo trupul aproape lipsit de viata si când Augustus a oblojit ranile Romei si a pus-o din nou pe picioare, ca sa calce iarasi cu tarie pâna la marginile lumii. La acest triumf am luat si eu parte atât cât m-am priceput, iar rolul pe care l-am jucat se va consemna în aceste memorii, astfel încât, peste veacuri, istoricii sa înteleaga mai bine de ce se minuneaza când citesc de Augustus si de Roma.

Sub comanda lui Cezar Augustus am îndeplinit mai multe însarcinari întru refacerea Romei, pentru care Roma m-a rasplatit din plin. Am fost de trei ori consul, o data edil si tribun si de doua ori guvernator al Siriei - si tot de doua ori am primit sigiliul Sfinxului de la Augustus însusi atunci când a fost grav bolnav. Am condus spre victorie legiunile romane împotriva lui Lucius Antonius la Perusia si apoi împotriva aquitanilor, în Galia si împotriva triburilor germane pe Rin, izbânzi pentru care am refuzat o intrare triumfala în Roma, apoi si în Spania si Panonia, unde am înfrânt triburile si factiunile rebele. De la Augustus am primit titlul de comandant suprem al marinei noastre si ne-am salvat corabiile de piratul Sextus Pompeius construind un port la vest de Golful Napoli, aceleasi corabii care mai târziu l-au înfrânt si l-au nimicit pe Pompeius la Mylae si la Naulochus, pe coasta Siciliei, iar pentru aceasta campanie Senatul mi-a oferit coroana navala. La Actium l-am învins pe tradatorul Marcus Antonius si astfel am readus la viata trupul Romei.

Pentru a sarbatori salvarea Romei de tradarea Egiptului, am pus sa se ridice templul cunoscut acum sub numele de Panteon si alte cladiri publice. Ca prim edil al urbei, sub comanda lui Augustus si a Senatului, am reparat vechile apeducte ale orasului si am construit unele noi, astfel ca cetatenii si poporul Romei sa aiba apa si sa fie feriti de boli. Iar când s-a asternut pacea peste Roma, am ajutat la masurarea si cartografierea lumii, pe care le începuse dictatorul Iulius Cezar si pe care le-a facut în sfârsit posibile fiul lui adoptiv.

Despre lucrurile acestea voi scrie mai pe larg pe masura ce avansez cu memoriile. Acum însa trebuie sa vorbesc despre momentul în care s-au pus în miscare toate aceste evenimente, în anul de dupa întoarcerea triumfala a lui Iulius Cezar din Spania, campanie la care am participat si eu, alaturi de Caius Octavius si Salvidienus Rufus.

Caci eram cu el la Apollonia când a venit vestea mortii lui Cezar...
II. Scrisoare de la Caius Cilnius Mecena catre Titus Livius (1